Dragii mei romani, incep a scrie aceste randuri prin a va transmite ca, desi lucrez intr-o tara din indepartata Africa, printre cele mai periculoase virusuri care pot distruge omenirea (HIV, hepatite, Ebola etc), sunt bine, sanatos si apt din toate punctele de vedere. Am ajuns la un nivel de unde pot vedea lumea de sus, nu neaparat ca am Kilimanjaro foarte aproape de locul unde traiesc si-mi desfasor activitatea in campul muncii, ori alte ocupatii de zi cu zi. Lucrand printre oameni puternici, am ajuns, la randu-mi, sa fiu puternic, sa nu ma gandesc la vreun aspect ilicit, sa fiu punctual si corect cu toata lumea. Sa fiu mandru de mine insumi si apreciat de altii pentru ceea ce sunt. Lucrez intr-o companie care-mi se ofera tot suportul pe care nu l-am gasit in tara mea, o companie care nu mi-a cerut nimic la schimb, imi asigura transport, chirie, mancare, asigurare medicala si un salariu cu mult peste ceea ce inseamna decent atat in Romania cat si in alte tari cu pretentii mult mai mari (raportat la nivelul de trai). Lucrez imbracat la patru ace si sunt tratat regeste pentru simplul fapt ca sunt apt de munca. La fel de apt de munca eram si in propria-mi tara, cu vreo cinci ani in urma, atunci cand am decis sa ma indrept catre alte meleaguri.
Nu am plecat din cauza binelui pe care mi l-ati facut, dragi parlamentari romani. Dumneavoastra nu stiti ce inseamna sa pleci de la tine din tara, din casa ta, de langa familie, copii si restul apropiatilor. Nu constientizati ce inseamna, la aeroport, sa zambesti in fata celor dragi, sa ii imbratisezi, apoi sa te intorci cu spatele si sa mergi drept, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi greutatea de pe umeri te apasa incat ti se ineaca sufletul in lacrimi. Insa in fata familiei tale nu ai dreptul sa plangi, destul ca au dus o viata plina de greutati. Ai timp sa faci asta dupa ce dai piept in piept cu strainul catre care te indrepti. Aveam 25 de ani atunci cand am plecat din Romania si o datorie bancara pe urmatorii cinci ani. In toata nebunia mea, am apelat la cunostinte pentru a avea suficienti bani cat sa-mi acopar cheltuielile cu biletul de avion si cel putin o luna din sederea mea, acolo, unde urma sa ajung. Dumneavoastra, dragi parlamentari romani, Domnule Prim-ministru si Domnule actual Presedinte, nu m-ati intrebat daca am tot ceea ce-mi trebuie atunci cand am plecat. Nu v-a trecut prin cap sa va ganditi ce se va intampla daca voi esua, cine-mi va plati datoria la banca, daca voi avea ce sa pun pe masa si cine ma va reangaja in tara, in conditiile in care piata muncii era intr-o lipsa acuta de oferte de munca. Ca orice roman care nu poate sa piarda mai mult decat a pierdut deja, mi-am jucat bine cartea si am reusit. Noi, astia care nu mai avem nimic de pierdut, suntem cel mai greu de invins. Noi, romanii din diaspora, avem tricolorul pe sepci, tricouri, esarfe, in suflet iar sangele ramane acelasi, nu uitam de unde am plecat si, cu siguranta, stim clar unde vrem sa ne intoarcem. Acasa, in tara noastra pe care o dorim infloritoare si, pe cat posibil, incercam sa o schimbam in bine, chiar si de la distanta. Daca tine de noi, putem sa schimbam istoria, o dovada clara fiind reprezentata de noul Presedinte inscaunat.
Prevederile din noul Cod Fiscal, cu privire la plata anumitor dijme de romanii din diaspora, sunt, pe cat de aberante, pe atat de nejustificate. Maniera in care este abordat subiectul pare de o grosolanie demna de camatarii din colt de strada. Insa dumneavoastra, dragi parlamentari romani, domnule Victor Ponta, domnule Klaus Iohannis, nu sunteti imbracati in costume sportive si, tocmai din acest punct de vedere, avem pretentii din partea dumneavoastra. Conform articolelor 180-182, persoanele fara venituri, cu domiciliu si rezidenta fiscala in Romania, vor fi obligate la plata unei sume egale cu contributia de sanatate aferenta salariului minim pe economie (67 de lei/luna). Prevederile se aplica atat romanilor aflati in strainatate care nu au un contract de munca legal, cat si celor care muncesc legal dar nu si-au declarat la ANAF noua rezidenta fiscala. Este, oarecum, amuzant. Anul acesta, in luna mai, am venit in vacanta si, ajuns la Spitalul Municipal din Bucuresti, am vrut sa fac un control de rutina, sa-mi verific sanatatea si sa platesc pentru acest lucru. Nu mare mi-a fost mirarea sa fiu refuzat, asta dupa ce m-au abordat in asa fel incat, spre norocul meu, nu am iesit batut de acolo. Unde iti este, dom’le cardul de sanatate, trimitere de la doctorul de familie etc? Domnilor, imi cer scuze ca v-am deranjat, am revenit in tara dupa aproape patru ani, am trei saptamani la dispozitie si doresc sa-mi fac analizele de rutina, platind pentru acest lucru. Doctorul de familie si-a schimbat sediul cabinetului dumnealui si nu stiu unde as putea sa-l gasesc. Daca sufeream vreun accident de masina si nu aveam trimitere de la doctorul de familie, ma lasati sa mor in strada? Nu cer decat un control de rutina, pentru acest control voi plati. Stiu ca nu e nimic gratis in minunata mea tara. Du-te, ba, baiatule la o clinica privata si lasa-ne-n pace cu prostiile tale ca nu avem timp de tine. Da, lesne de inteles, am mers la o clinica privata pentru a-mi face analizeze. Cu alte cuvinte, vorbim de plata unei sume egale cu contributia de sanatate aferenta salariului minim? Pai, nu va suparati, despre ce discutam, dragii mei parlamentari? Ca romani din diaspora, nu se pune problema sa nu platim banii respectivi, sa nu intelegeti gresit. Chiar daca ambalajul aberatiei este total diferit de continutul in sine, noi, spre deosebire de dumneavoastra, avem onoare si ne ducem crucea pana la capat, chiar daca nu avem nicio vina pentru ca dumneavoastra nu ati fost capabili sa ne oferiti un trai decent si sa ne impiedicati sa plecam catre alte lumi. Deranjant este felul in care este solicitata plata acestei dijme pentru ca, in fond, nu ati facut nimic pentru acesti romani din diaspora. Nu i-ati ajutat in vreun fel si, chiar daca ati fi putut sa ii ajutati, nu ati fi facut-o. Pentru ca propriul interes depaseste orice urma de omenie fata de semenii vostri. Era mult mai usor sa spuneti “Dragi romani din diaspora, nu avem bani pentru ca suntem incapabili, solicitam ajutorul dumneavoastra si incercam, in limita posibilitatilor mentale, sa depasim momentul greu.”, va rog sa ma credeti ca, prin sinceritate, aveati mult mai mult de castigat. Noi nu dorim sa ascultam scuze puerile, chiar credeti ca in ultimii 25 de ani nu am inteles ca nu puteti mai mult?
Daca nu stiati deja, prin faptul ca suntem plecati in afara granitelor, nu consumam nimic din nimicul pe care ni-l puteati oferi. Nu folosim drumurile tarii, nu ne oferiti hrana sau adapost si nu va cerem ceva la schimb pentru asta. Dimpotriva, ajutam statul roman sa tina sus moneda noastra, care, fie vorba intre noi, fara sumele considerabile pe care romanii din diaspora le trimit anual, ar fi mai piele si os decat este deja. Banii trimisi in tara familiilor noastre sunt transformati in Lei, acesti bani ajung pe piata pentru mancare, utilitati si alte cheltuieli de rutina. Nici macar nu trebuie sa ne multumiti pentru aceste lucruri.
Ma uit la o parte din colegii mei (turci), cu cata mandrie arboreaza pe Facebook tot ceea ce tine de steagul tarii lor. Cand au avut criza in Turcia, cu ceva ani buni in urma, turcii din afara granitelor s-au oferit ca fiecare in parte sa plateasca echivalentul a 100$, lunar, pentru Guvernul tarii lor. Guvernul a raspuns prompt, onorabil, transmitand ca vor iesi din impas fara ajutorul din afara granitelor, ca apreciaza solidaritatea acestora si ca sub nici o forma drepturile cetatenilor turci, atat din tara cat si din afara granitelor, nu vor fi incalcate. Evident, au iesit din impas fara ajutorul din exterior, asta face o tara care isi respecta cetatenii. D-asta toti turcii si-ar da vietile la schimb daca cineva ar spune ceva rau despre primul presedinte al tarii lor – Mustafa Kemal Ataturk si nu uita ca imaginea lui sa apara pe fiecare profil. In Turcia, numele lui a fost folosit la denumirea unui stadion, pod, strada, aeroport, spital etc. si pe toate bancnotele poti admira poza lui. Asta inseamna respect in adevaratul sens al cuvantului. Sunt mandri de tara lor si sunt fericiti cu ceea ce au la ei in tara. As vrea sa pot face acelasi lucru cand vine vorba de tara mea. Tot ceea ce pot sa fac este sa impart bancnotele noastre, care par ceva fantastic in alte tari, sa le spun ca am o tara minunata si ca, “din dorinta de a face lucruri noi” am ales sa plec (cand realitatea cruda este aceea ca tara mea nu mi-a oferit nimic). Cand spui “Romania” in afara granitelor, inclusiv in Africa, lumea stie de Ceasescu, Hagi si Dracula. Zilele trecute, printre atatea masini Toyota, am zarit si o Dacia Duster (cu emblema unei banci pe ea). Nu stiu ce banca e atat de dusa cu capul incat sa achizitioneze, in aceasta parte a lumii, o Dacia Duster, cert este ca nu am ezitat sa ii spun soferului ca tara de provenienta a masinii respective este tara mea, Romania. La intrebarea lui, daca este ok ca masina si pretul acesteia, i-am raspuns ca este o masina mult mai ieftina ca Toyota si ca, da, este o masina buna raportat la calitate-pret. Asta fac romanii din diaspora, dragi parlamentari, nu-si denigreaza glasul sangelui sau patria mama. Puteti sa ne acuzati cat vreti voi, noi stim cum suntem.
Domnule Victor Ponta, prin acest Cod Fiscal, mi-ati amintit de doamna diriginta de sport din clasa a sasea. Persoana respectiva, sa-i dea Dumnezeu sanatate, ca nu am urat-o pentru atitudinea dumneaei, avea acelasi comportament ranchiunos pe care il aveti dumneavoastra, acum. Stiu, pe noi, romanii din diaspora, ne considerati vinovati pentru pierderea alegerilor parlamentare. Nu este vina noastra ca dumneavoastra nu stiti prima strofa din imnul “Desteapta-te, romane!” cum, la fel de bine, nu este vina noastra ca sunteti investigat pentru treburi ilicite. Eu, spre exemplu, stiu toate cele unsprezece strofe ale imnului, dumneavoastra nu aveti scuza. Doamna respectiva, in clasa a sasea, a avut grija sa imi dea media 9, la sport, pe fiecare trimestru/semestru (nu mai tin minte exact), a vrut sa ma exmatriculeze de doua ori si a solicitat catre Directorul Scolii Generale scaderea notei mele la purtare, toate aceste lucruri pentru a fi promovata o alta colega. A reusit, din cauza mediei mele anuale la sport, mi-a fost suflat argintul de sub nas si am primit bronzul nemeritat. Magaria respectiva nu m-a impiedicat sa ajung unde am ajuns acum. Nici pe dumneavoastra nu v-au ajutat voturile mortilor lui Dragnea, din Teleorman, ca sa castigati alegerile parlamentare. Diferenta dintre noi doi este ca eu am jucat pe bune iar dumneavoastra, desi ati facut o alunecare de cartonos rosu, pe anevoiosul drum al inavutirii, tot ati pierdut partida.
Domnilor parlamentari, au cazut imperii care au luptat in deplinatatea fortelor fizice/tehnice si tot au pierdut. Dumneavoastra votati legi in somn, in timp ce stati pe scaune confortabile, platite de un popor roman care va cere sa incetati a mai fura din ceea ce reprezinta tara lor. Ati distrus o tara care putea sa prospere si sa fie o emblema in acea partea a Europei, ati fortat, prin actiunile dumneavoastra, un procent destul de mare de romani sa-si paraseasca propria tara pentru a se putea intoarce peste ani si a se bucura de “acasa” in cel mai pur sens propriu al cuvantului. Oameni muncitori, calificati, carora nu li s-au oferit sanse in propria tara. Dumneavoastra, in schimb, prin asistenta sociala defectuoasa, incurajati somajul si statul acasa. Oameni apti de munca din atatea zone rurale prefera sa stea acasa pe ajutorul social de 125 de lei lunar, plus banii de alocatii ai copiilor si va intrebati ulterior de ce auziti de violuri, cazuri de violenta domestica, batai la birturile din sate si alte cele. Aveti zilele numarate, sa fiti siguri de acest lucru. Sa va ierte Dumnezeu, noi am ajuns sa nu mai stim ce inseamna iertarea.
Domnule Presedinte Klaus Iohannis, romanii din diaspora nu sunt lasi si nu au fost vreodata. Si-au pus toata increderea in dumneavoastra si singurul semn de multumire pe care il asteptam este acela de a ne transforma tara intr-un loc unde sa ne intoarcem cu capul sus, fericiti si mandri ca suntem romani. Va solicitam sa fiti atent la toate marsaviile care vi se pun pe masa, sa deschideti bine ochii si sa intelegeti ca romanii din diaspora nu vor ingenunchea niciodata, nici daca trebuie sa ne platim, din afara granitelor, cetatenia romana. Cetatenia noastra nu este de vanzare si nu va fi vreodata! Lucram in afara granitelor insa destinatia finala este patria mama, acolo unde ne simtim sufleteste acasa. Noul Cod Fiscal, raportat la romanii din diaspora, reprezinta taxa pe cetatenia romana. Este un pret mult prea mic pentru tot efortul pe care il facem in afara granitelor. Daca e nevoie, il vom plati si pe asta, cu singura mentiune ca Romania sa fie transformata intr-un loc mai bun iar banii aceastia sa nu ajunga pe mainile murdare ale parlamentarilor care tin cont doar de propriul interes. Speranta noastra este ultimul si cel mai de pret lucru care ne-a mai ramas. Nu va bateti joc de ea!
Aiczoom 